Pentru romancierul american John Steinbeck fiinţa umană este tema supremă, fapt care este evidențiat prin excelență în opera sa, „La răsărit de Eden".
Dornic să scrie cel mai mare roman al tuturor timpurilor, John Steinbeck (1902-1968) a aşternut pe hârtie o poveste elaborată din Salinas Valley.
În 1963, prozatorului american i s-a decernat Premiul Nobel. Cu zece ani în urmă îi apăruse „La răsărit de Eden" şi era consacrat de mult, fiind cunoscut mai ales pentru „Oameni şi şoareci" şi „Fructele mâniei".
Romanul publicat de Editura Adevărul este mai mult decât istoria încâlcită a familiilor Trask şi Hamilton. Petrecându-se între începutul secolului şi Primul Război Mondial, poveştile închipuite de romancier dezvoltă temele universale ale literaturii mari: de la măreţie la decădere sau autodistrugere, de la luptă la resemnare, de la vinovăţie la eliberare.
Steinbeck considera că această carte îl reprezintă cel mai bine şi că tot ce a scris înainte n-a fost decât practică pentru elaborarea unui roman major. Scriitorul american făcea parte din larga categorie a creatorilor pentru care fiinţa umană este tema supremă.
Convingerea sa nestrămutată era că „un scriitor care nu crede cu tărie că fiinţa umană este perfectibilă nu are dăruire pentru literatură şi, prin urmare, nu are ce căutate în această artă". Crezul său este ilustrat în „La răsărit de Eden", roman în care a înfăţişat şi a studiat, în toată complexitatea lui de neînţeles, omul, pe care îl numea „singurul parazit care îşi întinde singur capcane, se lasă momit şi păşeşte singur în ea".
Primul volum din „La răsărit de Eden“ de John Steinbeck apare împreună cu ediția de joi, 27 septembrie, a ziarului „Adevărul Moldova“ la prețul special de numai 36 de lei, în toate chioșcurile de presă și oficiile poștale din țară.
Citește cele mai importante știri din Republic