Doctor în calculatoare, face vin, în stil tradiţional, într-un sat din România, după ce s-a pensionat din domeniile de vârf ale reţelelor de internet în care a lucrat toată viaţa, în SUA şi în Israel. Aşa poate fi, pe scurt, definit Mihail Rotenberg, omul pe care l-am întâlnit la curbura Carpaţilor, în satul Ceptura de Jos, pe „Drumul Vinului", aproape de Mizil.
Ne pierdem la un moment dat pe uliţele prăfuite şi înguste, şerpuind printre casele mici şi tăcute. Ni se arată apoi o curte largă, un conac boieresc, dar şi o cramă, pe care am descoperit-o, mai ales în adâncimea ei, pentru că are două beciuri suprapuse. Construcţie de la începutul secolului trecut, ajunsă în paragină după 1990. Dacă afară sunt 22 de grade, la mijloc de septembrie însorit, în schimb sub pământ, la ultimul nivel, sunt numai 12 grade.
Doctor în calculatoare, reprofilat în vinificaţie
Apare după aceea şi patronul, om vânjos, cu vorba scurtă şi mişcări sigure. Ne salută, dar prima lui grijă e să se ducă la containerele în care "dorm" strugurii, abia aduşi de pe dealurile îmbrăcate în viţa-de-vie. Câteva zeci de recipiente sunt înşirate la parterul cramei. Trebuie să vezi clădirea asta pe invers, pentru că următoarele două "etaje" nu sunt deasupra, ci dedesubt. Pe fiecare container e câte o denumire de-a locului, explică stăpânul casei - Steluş, Jugăruş, Meteasca, Valea Oancei sau Ţarcul Cailor. Aşa sunt cunoscute din bătrâni parcelele cu viţă-de-vie. Astfel că în fiecare container, de 800 de kilograme, e producţia de struguri de pe o anumită parcelă pusă la fermentat. Pentru operaţiunea asta se foloseşte drojdie adusă din Italia, Franţa şi Africa de Sud, "pentru că la noi nu se mai obţine drojdie selecţionată", zice Mihail.
Vorbeşte de hrană pentru drojdie, de substanţe de macerare, bacterii manolactice, de controlul fermentării prin temperatura existentă în fiecare