Fundaşul stelist nu trebuie coborît la nivelul de jucător-problemă doar de dragul discuţiei

Drumul de la erou la jucător-problemă este scurt şi depinde de un plasament prost. De o pasă dată aiurea, de un marcaj aproximativ. Astăzi îţi salvezi echipa cu o evoluţie strălucitoare, mîine ţi-o îngropi cu o greşeală copilărească. Vorbim despre fotbal, dar lucrurile sînt valabile şi în viaţa de zi cu zi. Vorbim despre Vlad Chiricheş şi despre orice alt tînăr fotbalist care a urcat şi a căzut într-un an cît alţii în zece.

Iordănescu este de părere că Vlad Chiricheş a prejudiciat Steaua de un rezultat mai bun la Stuttgart. “Antrenorul secolului”, migrat în ultimii ani în zona politicii şi a mediului de afaceri care l-a transformat în “tata Puiu”, a explicat pe înţelesul oricărui microbist erorile comise de fundaşul central la meciul cu Stuttgart. Prima a fost o greşeală de apreciere a demarcajului pe zonă scurtă a lui Ibisevici, a doua o lejeritate în faţa lui Niedermaier. Dacă Iordănescu spune că un fotbalist al Stelei a greşit, nu înseamnă că el desfiinţează viitorul acelui fotbalist. Nici că se face ecoul unui curent care ar avea drept scop înlăturarea actualului antrenor, asta în ipoteza reconfortantă în care mulţimea antrenorilor Stelei nu îl include şi nu l-a inclus pe patronul Stelei.

Am o simpatie specială pentru Vlad Chiricheş pe care nu consider că trebuie să o ascund sau să o justific mai mult decît este cazul. Îmi plac anumiţi jucători pur şi simplu, aşa cum îţi plac anumite cărţi şi anumite filme, nu neapărat cele premiate cu Nobel şi cu Oscar. Îmi place Chiricheş aşa cum mi-au plăcut de-a lungul anilor Iordănescu şi Dudu, Hagi şi Răducioiu, Dinu şi Liţă Dumitru, Belo, Ilie Dumitrescu şi Adrian Ilie. Este dorinţa, bănuiesc egoistă, a amatorului de fotbal de a-şi completa colecţia cu noi eroi. Este ataşamentul faţă de anumiţi oameni care, conşt