Un lung moment negru, acumulare de crize, orizont inchis... In termenii lui Mircea Malita, asta inseamna ca Romania se afla sub o « pata ». Si Romania a cunoscut destule pete in istoria ei. Dar petele vin si trec. Unele sunt lungi, dureroase, par ca i-au sters pe romani de pe fata pamantului. Si, miracol!, romanii reapar, se reformuleaza, se readapteaza, continua sa alerge intr-o cursa din care pareau sa fi fost eliminati.
Se cheama ca au «supravietuit». Oare cum au facut? Cum de scot iarasi capul dupa milenii de confruntari militare si diplomatice, dupa atatea intarzieri «civilizationale» si atata rezistenta «culturala», cum de mai misca, striviti intre imperii?
Dupa mii de pagini citite si poate tot atatea ore de reflectie, Mircea Malita expune in 350 de pagini strategii constiente si inconstiente de prezervare practicate in tarile romane, modele vechi si moderne de interpretare a reactiilor si a camarilor in care se acumuleaza experienta unui popor. Face portrete de eroi si de intelepti, rescrie istoria nationala din perspectiva incercarilor dramatice de a dura in conditii neprielnice. Analizeaza celebrele noastre atribute – cumintenie, rabdare, viclenia celui mic in fata celui mare etc. – si celebrele noastre defecte – lene, hotie, ticalosie etc. – care ii apar ca niste motaieli si pacate firesti atunci cand contextul nu ne ofera motivatia necesara pentru a ne mobiliza. Ii rezuma util pe cei care ne-au inteles bine, ca si pe cei care doar au crezut ca ne-au ghicit.
Si sfarseste prin a ne reintrema moralul : n-am fost noi cei mai prosti in ultimii ani ! Suntem, ca atatia altii, victimele degradarii acelui sistem occidental pe care, dupa o indelungata « pata » a dictaturilor, ne-am repezit sa-l imbratisam tocmai atunci cand el « transforma cetatenii cu identitate confirmata de stat in consumatori ce se legitimau cu carnetul de cecuri ».
Afl
