Scriitoare şi regizoare, Chris Simion, care a înfiinţat în 1999 compania de teatru D’AYA, preşedinte onorific fiind Pascal Bruckner, organizează de cinci ani Festivalul de teatru independent Undercloud, care anul acesta a propus o nouă formulă: un festival-concurs (cu menţiunea că spectacolele marca D’AYA nu au participat la concurs). Chris Simion a absolvit Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ Bucureşti, secţia Teatrologie, în 1999 şi, în 2006, secţia Regie Teatru, în cadrul aceleiaşi facultăţi. A publicat cărţi de „aforisme şi exerciţii stilistice“, precum Dragostea nu moare. O concluzie la 16 ani, cartea ei de debut, sau Dogmatica Fericirii, Disperarea de a fi, precum şi romane: În fiecare zi Dumnezeu se roagă la mine (Premiul pentru debut în proză, acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor, 2002), cel mai recent fiind Ce ne spunem cînd nu ne vorbim (Trei, 2011). Spectacolele ei, ca de pildă Copilul divin (1999), Scaunele (2005, Premiul pentru Regie acordat de Ajai Malhotra, ambasadorul Indiei la Bucureşti cu ocazia decernării Premiilor Ambasadei Indiei) etc., au participat, de-a lungul anilor, în numeroase turnee din ţară şi din afară, precum şi în diverse festivaluri.
Cea mai recentă premieră a avut loc pe 13 septembrie, la închiderea Festivalului Undercloud: 7 blesteme… cerute, făcute şi dezlegate.
Undercloud a ajuns la cea de-a cincea ediţie, fiind deja un reper în peisajul teatrului independent. Cum apreciezi această ediţie în raport cu cele anerioare? De la an la an creşte. Calitatea spectacolelor, selecţia, numărul de participanţi, promovarea. Evoluţia e vizibilă! Această ediţie a adus şi o serie de noutăţi semnificative: un juriu, un preşedinte onorific. Cum ai ajuns la această formulă şi ce înseamnă această latură inedită pentru festival? Faptul că a fost un festival-concurs a determinat o altă reacţie din
