Ultimul articol din acest serial. În căutarea unor termeni, ne oprim la vasta secţiune din Dicţionar dedicată proteinelor, „cărămizile vieţii“, conform expresiei vechi dar neperimate. Mai întâi, o denumire pe care chiar nu am mai întâlnit-o: „proteine de lux (engl. luxury protein) – termenul defineşte proteinele produse în mod special pentru funcţii particulare ale unor celule diferenţiate. Spre deosebire de genele de menaj, nu sunt necesare activităţilor esenţiale pentru menţinerea celulelor“ (p. 944). Această definiţie scurtă necesită două precizări. Prima: proteinele „de lux“ au fost izolate prin electroforeză în gel de poliacrilamidă, metodă perfect stăpânită de acad. O. V. Popescu, care a obţinut rezultate publicate în reviste recunoscute internaţional. Este şi autorul unei monografii de referinţă: „Electroforeza proteinelor în gel de poliacrilamidă“ (Edit. Tehnică, Bucureşti, 1990). A doua: există şi gene „de lux“ (engl. luxury genes) – care codifică anumite funcţii strict specializate şi care se exprimă la nivel ridicat numai la anumite imunoglobuline, exprimate în limfocitele B sau cele pentru a- şi b-globine exprimate în precursorii eritrocitelor (p. 525)“. Iar „genele de menaj (domestice, gospodărie, administraţie, engl. housekeeping genes) – sunt esenţiale pentru asigurarea funcţiilor indispensabile vieţii oricărei celule, respectiv cele care includ informaţii de bază precum cele implicate în sinteza şi funcţiile ADN, ARN, proteinelor şi căilor metabolice majore (p. 525)“. Aceste definiţii au darul conciziei şi clarităţii. Dacă însă ajungem la denumirile individuale ale unor gene, e încurcătură mare, deoarece nu există o nomenclatură clară, unii cercetători denumind genele pe care le-au identificat (izolat, caracterizat) fără să se alinieze la o serie de reguli şi recomandări. Drept consecinţă, ne aflăm în faţa unei colecţii de sigle alcătuite