Maratonul Teatrului Independent – desfășurat la București între 10 și 16 septembrie 2012 – e chiar un fel de maraton, avînd în vedere numărul mare al spectacolelor programate într-o zi și distanța de parcurs dintr-un spațiu de joc într-altul. Spectacole multe, de genuri diferite și anvergură valorică – la fel, care trasează un peisaj al „independenței“ bogat cantitativ, dar nu neapărat și divers.

În interviul de mai jos, regizorul Radu Popescu, de la Asociația Teatrul.ro (organizator al Maratonului), vorbește despre evoluția recentă a teatrului independent, despre limitele acestei întreprinderi teatrale și viitorul lui dincolo de comercial. (Iulia POPOVICI) Maratonul Teatrului Independent e la a doua ediție. Care a fost impulsul care v-a făcut să inițiați un astfel de festival – în condițiile în care exista deja Festivalul Undercloud, destinat tot producțiilor independente? Atunci cînd am demarat proiectul, atît la prima, cît și la a doua ediție a Maratonului, noi nu ne-am pus problema concurenței sau a existenței în paralel cu Festivalul Undercloud. Este foarte bine că există deja două festivaluri mari de teatru independent și vom discuta între noi, organizatorii, ca la edițiile viitoare să nu mai existe vreo suprapunere de program. Impulsul inițial a fost de a ne afirma ca organizație și de a promova un spațiu propriu (Galeria Dalles – la prima ediție), respectiv aceea de a prezenta unui public cît mai larg o selecție cît mai valoroasă de producții și de spații de teatru independent – pentru a doua ediție. Ideea de a populariza producțiile independente printr-un preț extrem de redus al biletului ne-a venit în urma primei ediții (la care intrarea a fost liberă), constatînd interesul foarte mare al publicului de toate vîrstele pentru aceste producții.

Din 2010 pînă în 2012, peisajul independent s-a schimbat foarte mult: au apărut foarte multe spectac