Boala diareică acută constituie una din problemele importante de sănătate publică, prin incidenţa crescută, diversitatea agenţilor etiologici şi gravitatea manifestărilor clinice. Informaţii despre caracteristicile şi diagnosticul de laborator ale acestei afecţiuni aflăm din articolul semnat de dna dr. Dorina Tatu-Chiţoiu.

Boala diareică acută (BDA) este o afecţiune infecţioasă, care afectează predominant populaţia ţărilor aflate în curs de dezvoltare (Asia, Africa, America Latină), cu precădere copilul mic, fiind principala cauză de deces în aceste teritorii. Boala diareică acută continuă să reprezinte o reală problemă de sănătate publică. Incidenţă crescută. BDA reprezintă a doua cauză de deces la scară globală, după bolile cardiovasculare, şi rămâne al treilea cel mai frecvent sindrom întâlnit în practica medicală. În patologia infecţioasă a sugarului şi a copilului mic, boala diareică ocupă locul al doilea ca frecvenţă, după infecţiile căilor respiratorii superioare. Anual, se înregistrează în lume peste 500 de milioane de cazuri de BDA, dar se apreciază că numărul îmbolnăvirilor prin boală diareică este mult mai mare, dacă se ţine seama de adresabilitatea medicală scăzută în formele uşoare şi chiar medii de boală a adultului. Mare diversitate a agenţilor etiologici. Sindromul diareic infecţios este reprezentat în patologia infecţioasă printr-o gamă foarte largă de entităţi clinice (bacterii, virusuri, paraziţi şi fungi), cu particularităţi simptomatice şi evolutive distincte, determinate, în principal, de agentul etiologic (potenţial patogenic crescut, căi multiple de răspândire, capacitatea unor agenţi etiologici de a produce îmbolnăviri cu caracter epidemic). Frecvenţa cea mai mare o prezintă bacteriile intestinale: Salmonella spp., Shigella spp., Yersinia spp., Escherichia coli – patotipuri diareigene, Campylobacter spp. Gravitatea man