Născut în Calafat, a început să cocheteze cu preoţia de la vârsta de 12 ani, de când cânta în biserică. Acum are 38 de ani şi este un preot mai altfel, care încă de la acea vârstă fragedă se gândea ce-şi doreşte un credincios de la omul pe care îl găseşte în biserică. Şi-a dat răspunsurile şi acum este alături de cei care calcă pragul bisericii din Poiana Mare, cu care recunoaşte că are o relaţie extraordinară.

Modest, pasionat de pictură, poezie, psihologie şi de muzică, Cristi Rudăreanu declară simplu: „Mă consider un om normal“. Faptul că a îmbrăcat straiele preoţeşti nu înseamnă că a renunţat la dragostea sa pentru artă ci, dimpotrivă, aceasta l-a ajutat în ceea ce face. La vârsta de 12 ani, pe vremea comunismului, a început să fie cântăreţ la Biserica „Sf. Nicolae“ din Calafat şi încă îşi aminteşte câteva păţanii cu miliţienii. „Veneam de la Vinerea Mare, când se face ocolul bisericii, şi ne-am întâlnit cu doi miliţieni“, care l-au cam agresat fizic şi verbal, cum că n-are ce căuta la biserică. Cristi a reuşit, totuşi, să vadă partea bună a lucrurilor: „Aveau şi un câine cu ei, mai blând şi mai deştept“. Râde.

Între timp, părintele a urmat, pentru şase ani, cursurile Şcolii de Artă „Cornetti“ din Craiova, la clasele de pian, orgă şi canto clasic, dar şi Facultatea de Teologie din Craiova. Între 1998 şi 1999, a predat religia la Şcoala nr. 1 din Calafat, iar din 1999 slujeşte la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil“ din Poiana Mare, de care este foarte legat. „Am organizat, împreună cu şcoala, proiecte culturale cu elevii“, şi are şi un grup folcloric de copii, ce dansează şi cântă româneşte.

Nici inundaţiile din Moldova din 2009 nu au trecut fără să îi provoace aceeaşi nevoie de a ajuta. Atunci, împreună cu biserica sa, cu Primăria din Poiana Mare, unde primar este Marin Vintilă, şi cu Mitropolia Olteniei, care a asigurat transport