Institutiile statului, coloana verticala a oricarei democratii, au ajuns sa existe doar prin prisma politicului care a pus stapanire pe ele, de sus pana jos, integral, si care le face sa se manifeste intr-un mod violent si dezastruos.
Romania a mai experimentat ceva asemanator in perioada 2007-2008, cand conflictul deschis dintre cele doua palate a transformat institutiile in arena de intrecere a fortelor politice, insa amploarea de atunci a razboiului nu e nici macar comparabila cu ce se petrece astazi.
E un fapt dovedit ca prima grija a politicienilor care au ocupat integral institutiile statului fiind la putere, la toate nivelurile, este sa schimbe legile de functionare in asa fel incat sa le asigure o domnie cat mai indelungata si fara prea mare deranj din partea Opozitiei.
Din cand in cand, insa, aceasta gaseste o bresa de actiune si loveste cat si cum poate. E cazul initiativei lui Sova din 2010, prin care parlamentarul credea ca reusise, atunci, sa puna frana avantului coalitiei de guvernare PDL - UNPR - UDMR prin supunerea controlului CCR asupra constitutionalitatii tuturor hotararilor Parlamentului.
Ceea ce atunci ar fi putut trece drept o victorie a Opozitiei si o piedica in calea unei majoritati parlamentare care se manifesta tot mai agresiv si discretionar si care permitea Guvernului sa se manifeste doar prin asumari de raspundere s-a transformat astazi in cosmarul viu al noii majoritati parlamentare, impotriva careia s-a intors cu varf si indesat mica inventie avocateasca a lui Sova.
Asta a creat conditiile optime pentru ca in noul joc de forte - Traian Basescu/Palatul Cotroceni versus USL/Palatul Victoria & Parlament - sa apara un jucator nou, foarte puternic si deloc imprevizibil, in persoana celor noua judecatori ai Curtii Constitutionale.
Curtea Constitutionala a intrat in noul c
