Daniel Knorr s-a născut în 1968 la Bucureşti, iar în prezent trăieşte şi lucrează la Berlin. Artistul aparţine circuitului artistic internaţional, a reprezentat România la cea de-a 51-a ediţie a Bienalei de la Veneţia şi a fost prezent, printre altele, în cadrul celei de-a VII-a ediţii a Manifesta European Biennial, iar lucrările sale au fost expuse în instituţii-reper dedicate artei contemporane precum Centre Pompidou din Paris, Neue Nationalgalerie din Berlin, Gagosian Gallery din New York, ş.a.m.d. Daniel Knorr transgresează arta conceptuală şi se defineşte transdisciplinar, întotdeaunacontext related şi deseori în spaţiul public, iar proiectele sale combină idei şi atitudini din zona artei de comentariu socio-politic cu noile tehnologii: a great operator… Cu ce crezi că ar trebui să lucreze mai mult un artist, cu intelectul sau cu afectele? Nu ştiu ce să-ţi spun… Care dintre ele predomină în cazul tău: ce ţinteşti tu la privitor? Eu lucrez cu viitorul… Nu-mi propun să ţintesc nici partea dreaptă, nici pe cea stîngă a bilei. Pe mine mă interesează toată bila, adică tot capul. Urmăresc tot ansamblul, mă interesează în egală măsură ambele emisfere. Crezi că arta este o formă de terapie pesonală? Da, bineînţeles, este şi asta, o terapie atît personală, cît şi a societăţii, ca orice lucru, de altfel. Tu ce traume exhibi prin ceea ce lucrezi? Cu toţii exhibăm nişte traume, prin tot ceea ce facem, cu siguranţă şi eu, dar nu m-am gîndit niciodată la vreuna anume, deşi simt chestia asta, probabil că se exprimă de la sine, însă acum nu pot să-ţi dau nici un exemplu specific… De unde-ţi vin ideile? Din cap. Consideri că practici o artă cu mesaj politic, de comentariu? Bineînţeles că există şi o dimensiune critică, dar, pînă la urmă, totul este o critică, depinde cum interpretezi, cum contextualizezi… Întotdeauna ceea ce faci poate plăcea unora şi deloc altora… Şi te in