15 aprilie 1987
Il intrebam pe marele ganditor ce se intampla cu lucrarile sale, cum i se bareaza accesul catre presa literara si catre edituri. Ne raspunde, cu un zambet trist: "George Ivascu mi-a spus ca nu mai are loc de inca un serial al meu, in «Romania literara», ca are deja unul cu Cioculescu, altul cu Negoitescu, altul cu Samoilescu si asa mai departe...'
A.P.: "E ca in bancul sinistru cu militianul, care si-ar cumpara o carte, dar nu-si cumpara, pentru ca mai are una acasa.'
Revenind la chestiunea culturii si civilizatiei planetare, domnul Noica ne spune: "Toata lumea e acoperita de europeni, si America, si Asia, si Australia, si Japonia. Doar India a scapat, deocamdata, pentru ca e o tara anistorica. Iar chinezii, daca nu venea marxismul peste ei, mai motaiau inca 2000 de ani (deodata, filosoful revine la chestiunea lucrarilor noastre de zi cu zi). Domnule Paunescu, teatru nu v-ati gandit sa scrieti?'
A.P.: "Da, dar un fel de teatru realist.'
Constantin Noica: "Stiti ce se citeste mai mult acum in Franta? Se citesc biografii reluate si iar reluate. Dar e formidabil ca francezii si-au numit Piata Comediei Franceze nu Richelieu, nu Moliere, care sunt de acolo, ci Colette, o lesbiana si o depravata. Germanii nu ar fi avut un asemenea curaj, sa puna un astfel de nume. Daca ajungeti in Franta, nu ocoliti Parisul. Am facut si eu, ca in filmul cu americanul, un tur al Parisului si nu e chiar atat de mare, dar e bine centrat. Faceti pe americanul, prima data cand mergeti la Paris.'
A.P.: Domnule Noica, eu eram chiar american, cand am fost prima oara si am stat cateva zile la Paris (in 1971), caci veneam din America. Dar am stat prea putin.'
C.N.: Stiti ca Mitterrand a hotarat sa amplaseze in noul aeroport statuia lui Goethe, ca sa intampine strainii? Ei, francezii, invingatorii, cu statuia lui Goethe