“Dat fiind ca alegerea la partidele traditionale nu pare entuziasmanta nici de data asta, Nicusor Dan si ARC testeaza publicul cu o intrebare simpla. Ati vota un candidat independent la Parlament? Numiti o persoana neafiliata politic pe care ati dori sa o vedeti in viitorul Legislativ.”

Aşa încearcă România Curată şi Nicuşor Dan să rezolve lipsa de orizont a politicii oferite de partidele clasice. În ciuda pretenţiilor de renovare democratică, acest tip de proiect pentru o politică “curată” şi “independentă” respiră din ce în ce mai apăsat gîndirea interbelică antidemocratică şi antiparlamentară pe care maeştrii păltinişeni ai confuziei naţionale au recuperat-o atît de viguros în anii ‘90: partidele sînt corupte şi venale prin definiţie, soluţia o constituie liderii speciali de integritate şi calitate dovedite care o să evite sau chiar înfrîngă blestemul politicianist şi o să facă ce trebuie.

Este o aspiraţie idealistă nocivă şi contraproductivă, bună doar ca unii şi alţii, lideri şi alegători deopotrivă, să îşi mai afişeze puţin sufletele frumoase. Şi dacă vor exista, cîţiva independenţi în Parlament nu vor reuşi nicicum să tragă după ei sistemul de partide, cum se speră, ci doar să deturneze de la partide eventualele energii reformiste, deci să le adîncească venalitatea şi corupţia.

Este ceea ce face şi Monica Macovei: la televizor face revoluţii de integritate cum n-a văzut universul, în partid i se fac concesii minime, în funcţie de cum mai stă pe moment în sondaje sprijinul ei prezidenţial, dar oricum minore, neinfluenţînd mersul general al partidului. Cum ar veni, prestigiu şi pretenţii vîndute foarte ieftin. Aceleaşi concesii de imagine vor fi oferite de partide şi dacă, eventual, nişte independenţi reali vor ajunge să aibă o voce cu adevărat influentă.

Ceea ce, oricum, nu se va întîmpla, pentru că de fapt nu există independenţi reali