- Cultural - nr. 185 / 22 Septembrie, 2012 Motto: "Sfintiti-va pe voi insiva si veti fi sfinti” (Leviticul, 20 cu 7) Au trecut doar cateva zile de cand, cu o discretie nedemna, romanii, atatia cati au fost, au incercat sa-L omagieze pe Mihai Eminescu la 160 de ani de la nasterea Sa. Au facut-o spontan, dezorganizat, si oarecum derutati, pe fondul implacabilei indiferente a rotitelor, preschimbatelor, dar mereu aceleasi autoritati administrative si politice. De ani buni incoace, Eminescu nu mai este in protocolul de stat. An de an, statutul sau public a fost uzurpat la cererea Absurdului Ocult. Asa se face ca El a fost transferat subtil in circuitul initiativelor private. "Sa se descurce cum poate, ca de aia e Eminescu” - au decretat culturnicii din jalturi ministeriale, cautand slugarnic privirea multumita a stapanilor de dupa perdea. Rafale de cuvinte mizerabile au plecat din gurile hidosite de minciuna ale pangaritorilor de neam si ne-au izbit Icoana. Pentru ca El este ingemanarea noastra cu Absolutul Inteles! Caci ce altceva este o Icoana daca nu insasi izbavirea de trecator si sfarsenie. M-am intrebat adesea de ce este atat de temut, de ce produce astfel de spaime si mai ales cui. Am cautat, am gasit si m-am impacat. Am inteles, de vreme trece sau vreme vine, ca toate se repeta imperturbabil, ca intr-o piesa prost scrisa, dar abil regizata. Sa urmam, asadar, cuvantul plin de adevar si intelepciune care ne este drept pecete a zilei: "Plebea de sus face politica, poporul de jos saraceste si se stinge din zi in zi de multimea greutatilor ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui aparat reprezentativ si administrativ care nu se potrive ste deloc cu trebuintele lui simple si care formeaza numai mii de pretexte pentru infiintarea de posturi si paraposturi, de primari, notari si paranotari, toti acestia platiti cu bani pesin din munca lui, pe care trebuie sa si