Multe din inventiile si descoperirile omenesti sunt initial foarte scumpe. Pentru ca omenirea sa poata progresa si pentru ca nivelul de trai al celor multi sa poata creste, este deci necesara existenta unei piete para-capitaliste. Candva, pe la inceputul anilor 1920, Henry Ford a luat decizia de a produce automobile pentru cei mai putin instariti. Pana atunci, automobilul fusese exclusiv un produs de lux, accesibil numai celor bogati si foarte bogati. Decizia lui Ford a fost una tipic capitalista. Lucrul acesta trebuie bine inteles, deoarece el ne permite sa definim capitalistul si intreprinderea capitalista. Pe scurt, capitalistul este acel individ care produce bunuri si servicii pe o piata libera pentru oamenii cu venituri medii si mici. El este cel care, descoperind noua piata a cetatenilor considerati pana atunci „de mana a doua", a modificat dramatic, in sens pozitiv, nivelul de trai al celor multi. Cele spuse pana aici nu sunt intotdeauna recunoscute. Exista state, ca Romania, in care capitalistii sunt vazuti mai degraba ca surse de finantare a bugetului public decat ca generatori de prosperitate. Capitalistii sunt astfel perceputi ca adversari ai celor cu venituri medii si mici, ca oameni lipsiti de scrupule, al caror succes e intotdeauna contestabil din punct de vedere moral. In consecinta, asistam la un veritabil complot anticapitalist. Folosindu-se de un discurs populist, reprezentantii statului pun la punct mecanisme fiscale cu ajutorul carora sa limiteze bogatia celor avuti, redistribuind „surplusul" celor mai putin harnici sau mai putin norocosi. La prima vedere, egalitarismul fiscal pare justificat din punct de vedere moral. In realitate, insa, el limiteaza drastic sansele celor multi de a-si imbunatati nivelul de trai si, pe de alta parte, confera statului puteri coercitive pe care niciun om liber nu le poate tolera. Exemplul oferit de Ford este cat se