Cunoscutul pensionar Agamemnon R. Ofticatu tocmai se pregătea să prăjească nişte promisiuni electorale, când Moartea i-a dat un bip. A lăsat tigaia pe foc şi s-a dus s-o sune, bombănind…
… Asta a fost în 2009 (când Băsescu a dat comunicat să stăm liniştiţi, că pe noi nu ne atinge criza), iar povestea v-am spus-o atunci. Mi-am adus aminte de R. Ofticatu şi m-am dus ieri să văd ce mai face. Era bine sănătos, l-am găsit îngenuncheat în faţa televizorului. Aprinsese o lumânare parfumată cu miros de caşcaval şi se ruga să căştige Dan Diaconescu Direct licitaţia pentru Oltchim. Ca toată lumea.
- Dă, Doamne, să-i mai rămână bani şi de Tarom, şi de CFR, şi de Cernavodă…
Mai avea o dorinţă, pe care nu îndrăznea încă s-o mărturisească, fiindcă nu ştia cum. Dar, odată împlinită, ar fi ieşit – per total, moto crosso - mai ieftin şi Diaconescu. Era convins că, dacă România ar fi scoasă la licitaţie cu strigare şi ar câştiga-o domnu’ Dan, pe persoană, ni s-ar schimba soarta.
Ce ne-ar trebui să ieşim din criză, s-o ducem şi noi mai bine? Să luăm ţara cu cel mai mare venit per turban – Cuveit. Muncesc cuveitienii? N-au de ce. Au angajat nişte fraieri să le extragă zăcămintele, aşa că ei mai beau o cafea, mai mânâncă o baclava, mai sorb un ceai, mai trag o pipă, mai dau un sms la Al-Utv-ul lor - (“E bine că şeicul a împuşcat cămila turbată? Răspundeţi cu na’am sau la” – da sau nu) -, şi pândesc poştaşul, în fiecare lună, să le aducă al-dividentu.
Care-i norocul nostru? Că alţii încă aşteaptă un Salvator, să vină desculţ sau în cel mai bun caz călare pe un asin, pe când nouă Dumnezeu ne-a trimis deja unul, cu Rolls Royce şi linie de credit. Să fie primit.
Cunoscutul pensionar Agamemnon R. Ofticatu tocmai se pregătea să prăjească nişte promisiuni electorale, când Moartea i-a dat un bip. A lăsat tigaia pe foc şi s-a dus s-o sune, bombănind… @N_P
