- Cultural - nr. 185 / 22 Septembrie, 2012 ANCA REVNIC: "Pasi catre inaltare” "Azi stiu cine sunt/O flacara,/Un Soare,/Un gand…,/ Venind, de departe, pe Pamant!”. Patru versuri din "Pasi catre inaltare”, cartea Ancai Revnic, definitorii pentru cunoasterea de sine, pentru un crez poetic personal, cu trimiteri la acel invocat "cantec al inimii” intr-o viziune cosmica a initierii si tainelor. Cantec si scrisoare din inima, pe Noul Pamant, mesajele universului se transforma intr-o relatare despre adevaruri in care iubirea devine liantul uman in "Casa sufletului”: "Din inima mea/ A rasarit/O stea…/Prin sufletul meu/ Canta Dumnezeu” ("Din inima”); "In cele lumesti,/Esti atat…/Cat gandesti,/In cele ceresti,/Esti atat…/Cat iubesti” ("Doar un gand”); "Cantecul sufletului meu/ Tatal il aude mereu!/Cantecul inimii mele/Zboara frumos, printre stele” ("Dialog cu Tatal”). Spiritul liber aflat in veghea Creatorului, tinzand spre perfectiunea divina, dobandeste dezinvoltura rezistentei enigmatice in acea diferenta de atitudine fata de existenta noastra zilnica a propagarii directe, uneori aluziva, a sentimentului: "Insa el m-a intrebat,/Tu stii cine sunt eu?/ Si-atunci i-am raspuns mirat:/Ingerul meu sunt eu…/ EU SUNT ingerul meu!” ("Aripi de inger”); "Ea este ca o poarta, unde cheie e iubirea/Odata ce ai gasit iubirea neconditionata,/Cu ea vei deschide orice poarta” ("Liniste”); "Cauti iubirea in toate,/In natura, in soare, in ape” ("Pentru suflet”); "Plutesc in soarele meu/Si in toate este El” ("Plutind in soare”); "Casa mea este peste tot…/ In Pamant, aer, ether, apa si foc,/De la cel mai mic graunte de nisip/la cel mai mare munte de granit” ("Dorul de stele”); "Caci VIATA e o poezie,/O Arta a Tatalui Ceresc” ("Dedicatie pentru Adamus”); "Vezi lumea prin ochii mei,/Sunt adevaratii ochi ai tai” ("Libertate”); "Fara margini de lumina/ Din plumbul Pamantului,/In aurul Cerului” ("E