A început “dezbaterea” pe marginea operaţiei la care va fi supus Ienei
După ce ne-am pierdut bruma de cultură şi umorul, începem să ne pierdem şi bunul simţ. Decenţa, puterea de a separa binele de rău. Ultimele fărîme de omenie se fac ţăndări în faţa calculatorului şi orice subiect este bun de comentat. Un mare antenor de fotbal s-a internat pentru o operaţie pe cord deschis. Televiziunile se simt salvate pe tot weekend-ul, fiindcă, nu-i aşa?, nu poţi trăi 3 zile doar dintr-o muşcătură de urs dîmboviţean şi un simulacru de licitaţie.
Operaţia căreia îi va fi supus Emeric Ienei a devenit subiect de dezbatere pe bloguri. Inevitabil. “Dezbatere” este un termen pretenţios, care ascunde subprodusele mentale ale unor indivizi cu ablitate în mînirea tastelor.
Sînt ei, cei care au o părere despre orice. Aşii din spatele ID-urilor contrafăcute. Corifeii biţilor şi megabiţilor pe care îi biciuesc zi şi noapte.
Sînt ei, cei care scriu şi gîndesc mai bine decît toţi scriitorii şi decît toţi ziariştii din lume.
Sînt ei, cei care jignesc şi murdăresc tot ce ating în numele libertăţii de expresie.
Şi nu contează dacă sînt mulţi sau puţini, contează că sînt violenţi. În gîndire, în limbaj. Siluiesc limba română şi te ceartă pentru o virgulă lipsă. Mulţi sau puţini, nu are nici o importanţă. Se hrănesc cu umori şi dau lecţii de ecumenism.
Ei, aceşti ei, au descoperit că Emeric Ienei este un ungur care îşi merită soarta. Un bozgor printre alţi bozgori care vrea să obţină autonomia Ardealului, iar acum se preface bolnav. Au, inima mea! Nu credeţi? Intraţi pe toate site-urile care au preluat subiectul suferinţei lui nea Imi şi vă veţi lămuri. Şi nu doar că este un iredentist ascuns sub chipul acela de bunic elegant, Imi baci a fost şi un profitor, un mediocru care şi-a însuşit roadele muncii geniului carpatino-armean, Florin Halagian. Capisci? @N
