În fiecare an, 21 septembrie este marcată ca fiind Ziua Mondială Alzheimer. O dată pe an ne amintim de cei care uită, iar autorităţile nici atunci. În ţara noastră nu există programe de prevenire a demenţei, iar statul cheltuieşte sume foarte mari de bani pentru tratamentul unui bolnav de Alzheimer, deşi boala este degenerativă.

Medicamentele pot doar să încetinească evoluţia bolii. Spre exemplu, tratamentul unui singur pacient poate să ajungă pe lună la suma de 1.000 de lei, iar cel mai ieftin nu coboară sub 150 de lei. Tratamentul este gratuit, prin Programul Naţional de Demenţă. În schimb, tratamentele preventive nu sunt gratuite.

Ce sunt demenţele

Demenţele sunt vasculare (cele cauzate de un accident vascular cerebral) sau cele de tip Alzheimer (degenerarea neuronilor). La un moment dat, toate demenţele duc la Alzheimer.

Prolemele pe care le ridică un bolnav de demenţă nu sunt puţine. El dă peste cap şi viaţa aparţinătorilor, aşa cum spune dr. Mihaela Burşova, medic primar geriatrie - gerontologie şi coordonatorul Programului Naţional de Demenţe - Geriatrie în judeţul Constanţa.

Studiile demonstrează că aproape jumătate dintre persoanele care trec de vârsta de 60 de ani suferă de o boală de memorie. În ultima perioadă, s-a instalat demenţa şi la persoane mult mai tinere, care au vârsta de 50 de ani.

Să nu-i uităm pe cei ce uită!

Pacienţii se prezintă foarte târziu la medic, când boala este în stadii avansate şi, când, practic, tratamentul nu este prea eficient.

În cabinetul din policlinică, fiecărui pacient îi sunt acordate 15 minute. „Este foarte puţin. Uneori, unui bătrân îi ia şi 10 minute să ajungă de la uşă la patul de consultaţii. Nu am timp să-i fac un examen clinic: să evaluez statusul mintal sau să fac scara gradaţiei geriatrice. Mai mult decât atât, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Constanţa nu deco