Un anonim, profesor – din câte înţelegem, căci adusese cu sine şi o ceată de elevi –, povestea, în 1923, despre descoperirea unui schelet

în Măgura Mare din Pleniţa, Dolj, încurajând astfel de săpături

Profesorul începea cu nişte repere geografice. „Fac un drum spre pădurea Poenii aşezată spre Apus de sat. De alungul drumului prin vii, în dreapta şi în stânga, se ‘nşiră mai multe măguri, «măgurile înşirate» cum le zâc plenicenii. Unele sânt măi mari, altele sânt mai mici, aşezate fără nici o rânduială în ceeace priveşte depărtarea între ele şi mărimea. Şirul care nu merge, nici în linie dreaptă, să prelungeşte şi în tot lungul pădurii până în partea de scăpătat, unde să află «măgura mare»; într-adevăr mare, cu o înălţime de 3,60 m şi o rază de 20 m“.

Măgura Mare – un uriaş pământ

Măgurile erau înşirate pe coama dealului, ce forma cea din urmă treaptă. „De aici în vale începe câmpul, peste care poţi privi din vârful măgurilor, pe vreme sănină, până la Dunăre şi până în munţii Balcani. Măgura Mare e un uriaş de pământ care a atras oamenilor luarea aminte încă de mult. Ca ‘n multe măguri şi aici au jucat bani, aşa că nu mă prinde de loc mirarea că văd, la poale, în creştet şi în coastele măgurii, numai scobituri făcute de neadormiţii căutători de comori“.

Multe legende şi foarte interesante pluteau asupra acelei măguri. „Unii spun că ar fi aici îngropate arme, alţii bani, alţii arată chiar felul cum s’au îngropat aici de către neşte hoţi sumedenie de bani de aur. Ce rost va fi avut acest şir de măguri nu s’ar pute afla decât smulgând câtorva taina ce de-atâta amar de vreme o ascund. [...] Azi (23 martie 1925), am pornit-o eu cu noaptea’n cap la măgură însoţit de o ceată de elevi, cu casmale şi lopeţi. Pentru a o cerceta mai lesne, am croit dinspre miază-zi la miază-noapte spre mijlocul măgurii un şanţ larg de 1,50 şi am început săpatul“.