Invariabil, când vrei să faci ceva de anvergură auzi des în jurul tău că „mai bine nu”, „nu se poate”, „nu are rost”, „e prea riscant”, „e mai bine să nu te amesteci în cutare lucru pentru că vei supăra pe X şi pe Y” şamd. Mi s-au spus aceste lucruri atât în ce priveşte campaniile civice pe care le-am derulat cu ani în urmă, cât şi în ce priveşte activitatea mea politică din 2009 încoace. Probabil că genul acesta de atitudine, prin care se renunţă fără luptă la multe ţeluri, altfel perfect legitime, e responsabilă de multe rămâneri pe loc şi de frâne care se pun iniţiativelor de schimbare în România.

Asumarea unor riscuri, responsabilităţi şi a efortului de a depăşi greutăţile sunt însă cosubstanţiale fiecărui pas important pe care îl facem în viaţă. Abordarea care poate mişca lucrurile înainte este cea în care sunt fixate ţintele şi apoi urmate cu determinare, perseverenţă şi pragmatism, indiferent de obstacole. E nevoie să gândim şi să acţionăm îndrăzneţ.

Absenţa din prim planul politicii a unui partid verde/ecologist puternic s-a simţit din plin în ultimii 12 ani în România. În nenumăratele cauze de mediu care au aprins dezbateri publice de amploare ONG-urile şi-au făcut datoria şi au apărat bine valorile şi principiile verzi/ecologiste. Dar a lipsit din parlament braţul politic al tuturor celor care împărtăşesc aceste principii şi valori. Siglele celor 3 partide verzi/ecologiste care au decis fuziunea

Reprezentarea politică a verzilor/ecologiştilor este absolut necesară pentru a grăbi schimbările legislative şi de politici publice care să vizeze protecţia mediului. Nu mai este suficient doar să vorbim despre ceea ce merge rău, nu mai este suficient doar să protestăm faţă de abuzuri, este obligatoriu pasul către participarea verzilor/ecologiştilor la luarea deciziilor politice în parlament şi în guvern.

De asemenea, după cum se vede prin