Un behăilă, o măcănitoare şi un moţat au fost primii vizitatori ai Cerului, chiar în grădinile de la Versailles, sub ochii regelui şi ai reginei. De la ei a pornit totul
Baaanggg. Jacques Etienne se uită spre Pilatre de Rozier. Ceasul bate de 13. “Le-ai adus?”. “Da!”. “Pe toate?”. “Da, pe toate!”. “Păi hai să le urcăm!”. Orchestra atacă un menuet subţire, de toamnă, cînd mielul, raţa şi cocoşul apar pe scenă. Regele aplaudă, bucuros. Regina, la fel. Curtea se ia după ei.
Primul e Montauciel, care behaie. Răţoiul se zbate niţel, dar pare un tip de treabă, se linişteşte repede. Cocoşul pintenat e mai năstruşnic, gălăgia-l cam afectează.
Baaanggg. Iar gong. E 13 şi 11 minute cînd Pilatre de Rozier se uită către Jacques Etienne. Jacques Etienne priveşte către Joseph-Michel, iar acesta înalţă ochii către Rege. Atotputernicul face semnul de “OK”, cele 260.000 de palme încep să aplaude, iar maşinăria se pune în mişcare. Mielul, raţa şi cocoşul…
Fabulă de La Fontaine?
Nu, nu-i o fabulă de La Fontaine! Sîntem în 1783, toamna, pe 19 septembrie. Grădinile de la Versailles. Se cîntă, se simte miros de parfum şmecher. Regele, Ludovic al XVI-lea, ajuns la trei decenii de viaţă, a binecuvîntat “acţiunea”. La stînga sa stă Maria Antoaneta, lîngă, fiica, Maria Teresa. Uite-l şi pe Diderot, marele Diderot, mintea cea… iluminată, cu a sa “Enciclopedie”. E bătrîn, dar a venit. D’Alambert, matematicianul, n-a putut. Lumea bună, masoni, dar şi 130.000 de pămînteni. Toţi au venit sa vadă minunea.
Joseph-Michel şi Jacques Etienne sînt fraţii Montgolfier. Inventatorii globului aerostatic. Pe limba noastră, balonul cu aer cald. O minune ce se ridică de la sol şi zboară. Pilatre de Rozier e un fizician renumit, cel care avea sa devină unul dintre primii oameni… în spaţiu. Pînă atunci, ca pasageri, i-a adus pe Montauciel, mielul, o raţă şi un cocoş. Patrupe
