Asigurarea securităţii Rusiei este o variabilă importantă în ansamblul securității mondiale. Poziţia geopolitică a ei s-a schimbat radical datorită pierderii unei suprafețe de circa 5 milioane de kilometrii pătrați, prăbuşirii Organizaţiei Tratatului de la Varșovia şi a însăşi statului sovietic, stat care a plecat de la plugul de lemn (1920) și a ajuns, la finele celui de-Al Doilea Război Mondial, o mare putere a lumii.

Dislocată pe două continente, Europa şi Asia, Rusia îşi păstrează ieşirea la trei oceane şi are graniţe comune cu lumea creştină, musulmană şi confucianistă. Este aşezată între trei dintre cele mai dezvoltate regiuni economice ale lumii (Europa Occidentală, Japonia și China). La sud de ea, se află regiunea cea mai bogată în resurse energetice din lume (Orientul Mijlociu şi Apropiat) şi ţara cu cea mai numeroasă populaţie din lume – China. Este înconjurată de cinci state posesoare de arme nucleare.

O altă trăsătură geopolitică importantă a sa este dată de populaţia numeroasă şi diversitatea etnică, resurse semnificative de materii prime (în special energetice) şi un teritoriu lipsit de o producţie agricolă eficientă, după ce Ucraina a părăsit Rusia. Diminuarea teritorială s-a produs în partea ei europeană, cu frontierele occidentale aflate cu 500, până la 800 de kilometri, mai spre est. Rusia se găseşte ușor izolată de Europa Occidentală, de ţările Europei Centrale şi de Est, dar şi de o a doua „centură”, constând în republicile baltice, Bielorusia, Ucraina şi Moldova.

Lărgirea Uniunii (2004), la porţile Rusiei, a creat tensiuni între aceasta şi Bruxelles, pentru că sprijinul european acordat „revoluţiilor democratice” din Georgia, la sfârşitul lui 2003, şi în Ucraina, în decembrie 2004, a fost perceput ca o ingerinţă în zona sa de influenţă tradiţională. Comportamentul foștilor sateliți, aflați acum sub scutul de securitate al NAT