(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 76, septembrie 2012) Cei care încă mai cred că revoluţia electronică o să lichideze cultura scrisă ar trebui să-l întîlnească pe tipul ăsta. Paul Balogh e unul dintre puţinii editori cu adevărat optimişti pe care i-am întîlnit. Asta şi pentru că nu are nimic de pierdut, ci numai de cîştigat. E stăpîn pe propria-i afacere. E la început de carieră, dar are deja o poveste de succes. Pariu pe cartea electronică L-am cunoscut în această vară, la Bookfest. "Păzea" unul dintre cele mai mici standuri de la tîrgul de carte. Editura sa, ReadForward, închiriase cîţiva metri pătraţi în pavilionul dedicat editurilor străine. Priveliştea era bizară, ba chiar insolită, căci micul stand al editurii era învelit în carton gros - semn că chiriaşii puneau mare preţ pe celuloză. Însă pe masă nu era nici o carte, nici o urmă de hîrtie tipărită. Doar nişte tablete pe ecranele cărora erau afişate nişte imagini colorate. "E prima noastră apariţie", mi-a explicat. Şi a început să mîngîie ecranul tabletei ca să-mi arate ce "features" include cartea pentru copii În ţara lui Dovlecel de Irina Nicolae. Editura sa, ReadForward, e specializată în e-books. Cuvîntul "editură" nu prea i se mai potriveşte, aşa că lui Paul Balogh îi place să-o numească "studio digital". "Nici măcar nu sînt sigur că sînt editor", mă previne el. Într-o carte electronică e atît de multă tehnologie, încît întregul proces de facere a unei cărţi nu se mai potriveşte cu modelul de editură aşa cum îl cunoaştem noi. "Într-o editură digitală, faci totul, de la selecţie la producţie, trecînd prin redactare, design, contracte şi pînă de difuzare." Paul Balogh a înţeles foarte bine asta. El însuşi tinde să devină un fel de om-orchestră.
La început de septembrie, cînd ne reîntîlnim, pare şi mai încrezător decît îl găsisem astă-vară. Povestea cu dovlecelul a mers bine; între timp, a mai scos
