(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 76, septembrie 2012) Cine are curiozitatea să răsfoiască revista România literară de la începutul anilor '70 (la scurt timp, aşadar, după "rebranduirea" Gazetei literare), va constata că, începînd cu numărul 30 din vara lui 1970, revista găzduieşte o serie de "anchete" sau sondaje de opinie, realizate în rîndurile cititorilor din "uzine, fabrici, şantiere"(1). De ce această alegere? Sîntem lămuriţi cîteva rînduri mai jos, în chapeau-ul care acompaniază primul reportaj: pentru că "aici aflăm acele nuclee de viaţă socială care constituie prototipuri ale lumii viitorului, prefigurarea unui cadru de existenţă, mîine generalizat, zonele incandescente în care construirea socialismului contribuie într-o măsură decisivă la modelarea unei noi conştiinţe umane."(2)

Cu alte cuvinte, pluteşte în aer un curent de reideologizare, de înăsprire a controlului politic orientat cu precădere spre viitor (vizînd strategiile de formare a "omului nou"), ce va culmina, un an mai tîrziu, cu "propunerile de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii", propuneri emise de Nicolae Ceauşescu la 6 iulie 1971 şi cunoscute sub numele generic de tezele din iulie.

În rîndurile care urmează, pornind de la cele aproximativ douăzeci de reportaje presărate în numerele României literare, pe parcursul a aproximativ doi ani (1970-1971), la început o dată la două săptămîni, apoi ceva mai rar, vom încerca să analizăm modul în care prinde contur portretul "cititorului de tip nou". Cu toată artificialitatea pe care o presupune un asemenea construct, nu este greu să ghicim, mai cu seamă în privinţa atitudinii reporterilor (mulţi dintre ei intelectuali respectabili, ca Dorin Tudoran sau Bujor Nedelcovici), urme a ceea ce Tzvetan Todorov numea undeva "mentalitatea fragmen