Inainte de a dezbate despre fondurile Administratiei Fondului Cultural National (AFCN), ale Institutului Cultural Roman (ICR) ori ale Ministerului Culturii si Patrimoniului National (MCPN), fonduri fie taiate, fie insuficiente, fie fara o sursa de finantare predicitibila, sa avem taria de caracter si sa punem sub lupa analizei si pe cea a sintezei felul in care, cu chiu, cu vai, cu restrictii birocratice dictate de Ministerul Finantelor, banii ajung la artisti si la producatorii de evenimente si produse culturale. Vom descoperi, astfel, partea cea mai plina de zona crepusculara, de intrigi si resentimente, de lipsa de criterii, de lipsa de consecventa in a alege ori produse indoielnice, ori opere canonice.
Negresit, in Romania culturala a anului 2012, problemele cele mai disputate sunt cele legate de experti (mecanismul de alegere al acestora) si de criteriile de evaluare. Pana acum, nici AFCN, nici ICR si nici MCPN nu au prezentat opiniei publice un audit anual asupra impactului mediatic si cultural pe care le-au produs finantarile pentru proiecte culturale, editoriale, pentru burse si rezidente. Pana la urma, ramanem in zona unei aplicari formale a finantarii, doar ca sa acoperim cu legalitate banii publici dedicati culturii. Continutul cultural, valoarea si difuzarea acestui continut sunt acoperite de tehnologii financiare si juridice, de formate care inhiba inovatia sau spiritul critic. Ce e de facut? O dezbatere publica privitoare la alegerea expertilor, la criteriile de evaluare si la adoptarea unui cod de transparenta pentru finantarile dedicate proiectelor si produselor culturale!
Am fost intrebat de multi dintre cei care au onorat cu prezenta lor Festivalul STRADA DE C’ARTE, cel mai mare festival in aer liber al Bucurestiului, daca am primit bani de la AFCN, MCPN sau ICR? A trebuit sa spun ca AFCN a respins acest proiect, iar ICR nu a mai putu
