O femeie imi povesteste ca prietena ei cea mai buna asteapta de 10 ani un barbat, il iubeste – spune ea – dar el s-a casatorit dupa un an de prietenie cu ea. Fata, una atat de frumoasa incat ar putea sa aiba orice barbat, iese din cand in cand, dar intotdeauna singura! Cel pe care-l iubeste iese cu familia lui, iar ea il asteapta in van pe el. In vede zilnic, totusi, pentru ca lucreaza in acelasi loc, dar in acel loc ea nu si-a mai luat salariul de luni bune. Gandesc imediat ca universul sensibil, in urmele caruia se ascunde Dumnezeu insusi, ii spune fetei insistent; 'Daca n-ai reusit sa te desparti de barbatul acesta, asa cum era normal, iata, eu iti iau motivul pentru care mergi la serviciu, banii, te las fara sursele necesare vietii de zi cu zi pentru ca tu sa intelegi ca ar trebui sa renunti si asta pentru binele tau'! Pentru ca firma cu pricina nu-si revine financiar, patronul a anuntat desfiintarea firmei. Fata a intrat in panica la gandul ca va fi data afara; va fi data afara de la un loc de munca defect, care nu-i ofera nimic altceva, exceptand intalnirile la fel de serbede, de goale si de anoste cu iubitul, care n-o iubeste deloc. Fata aceasta are o depresie grozava, dar nici nu vrea sa auda de terapie, chiar daca i se se ofera gratuit posibilitatea asta. O cuprinde frica la gandul de a-si spune adevarul launtric si afirma asta, folosind expresia 'nu vreau sa stie nimeni'!

La fel ca aceasta fata frumoasa, multi oameni traiesc in lumea mintii lor si se raporteaza inconstient doar la acea lume launtrica, in care deznadejdea, lipsa de speranta, lipsa de perspectiva, neincrederea in sine, frica, indoiala si dezenergizarea isi continua nestingherite calea. Blocajul evident in care traieste omul devine pentru el singura realitate la care se raporteaza; el ramane inchis pentru lume si se teme de ea tocmai pentru ca lumea ar putea sa-i dezvailuie cauza erorilor