Motto: Când bufonul ajunge rege în casa nebunilor

Dragă cetăţean român,

Am veşti proaste pentru tine. Eşti, se pare, o specie pe cale de dispariţie. Vei fi înlocuit cu zombies conectaţi la viaţă prin televizor. Nu trebuie să fii trist. Mai mult probabil că nu a fost posibil. Eşti scuipat zilnic în obraz şi ţi se cere să-l întorci şi pe celălalt. Eşti furat zilnic şi ţi se cere să-ţi întorci buzunarele pe dos pentru a dovedi că nu mai ai nimic. Nu te îngrijora prea tare, totuşi. Nu vei dispărea cu desăvârşire. Este nevoie de munca ta pentru ca ceilalţi să existe. Tu însă, nu vei exista. Vei vieţui doar, ascuns în cotloanele invizibile ale Cetăţii. Un servitor al celor care îţi amanetează votul chiar înainte ca tu să fii votat. Parlamentul Cetăţii în care locuieşti a devenit cel mai bun sanctuar pentru cei care se refugiază din faţa braţului amputat al Legii. Tu nu contezi. Ei se aleg pe ei şi pentru ei. Unica lor grijă în afară de bunăstarea personală este ca numărul celor care îi vor pe Ei să fie mai mare decât numărul tău. Iar dacă nu le iese la numărătoare mai numără odată. Până le iese. Faptul că tu ai devenit invizibil nu trebuie, iarăşi, să te întristeze prea tare. Golul lăsat de dispariţia ta este umplut cu brio de ţârcovnicii afectaţi, clovnii siniştri şi falşii judecători ce pretind că vorbesc în numele tău din ecranul televizorului. Nu trebuie să te supere aceşti oameni. Ei sunt mai importanţi decât tine. Ei lucrează la prelucrarea noilor zombies. Misiunea lor este crucială pentru ca tu să-ţi poţi îndeplini liniştit destinul pentru care te-ai născut în România: acela de a fi invizibil.

Ai putea totuşi să te întristezi la gândul că copiii tăi vor avea aceeaşi soartă ca şi tine dacă nu vor reuşi să evadeze la timp către o altă Cetate. Una în care să nu mai fie invizibili. Una în care să-şi poată creşte la rândul lor copiii cu încrederea că