Televiziunile comerciale, cele năimite şi cea de stat au avut timp şi spaţii de emisie, nelimitate, pentru a ne sufoca cu noianuri de ştiri despre „actul criminal” al unui urs carpatin, animal care, fără niciun temei legal şi moral, a ucis un bătrân şi a rănit o femeie.

În munţii noştri mioritici, de mii de ani, au loc întâlniri dramatice între om şi animal. Astfel de întâmplări sunt eternizate în tezaurul cu poveşti, zicerile de duh, doinele, şi cântecele de jale ale românilor.

Agitatele ştiriste tv ne-au servit şi o concluzie rapidă, apoi, cum că ursul, în cauză, ar avea rabie, că acesta s-a indignat din cauza referendumului, motiv pentru care au fost concentrate forţe poliţieneşti şi de jandarmerie, nenumărate, pentru a executa scotociri, la firul ierbii, în scopul prinderii inamicului numarul 1 al zilei. S-au dispus măsuri strategice de încercuire a bestiei de către miniştrii şi ministere. Madame ministru Plumb s-a topit de durere la aflarea veştii, vorbindu-ne cu emoţie fină despre ruda sa, atacată de urs şi, în acelaşi timp, salvată de Cel de Sus.

Ce mai calea-valea, război total în pădurea cu alune şi livezile cu prune. Apoi au fost alarmate toate autorităţile locale etatice şi alese, unităţile sanitar-veterinare de la oraşe şi sate, trecându-se pe aliniamentul următor la injectarea, cu voie sau fără voie, a tuturor zburătoarelor şi patrupedelor domestice sau sălbatice, toate aceste măsuri de profilaxie şi combatere, făcându-se sub ochiul atent al televiziunilor, radioului, gazetelor centrale şi teritoriale, precum şi sub înalta îndrumare a mult-înstrăinatului guvern non-ales.

După concluzia ultra ştiinţifică şi concretă cu rabia, râia şi scabia, serviciile de intelligence româneşti vor avea de stabilit dacă ursul a venit din judeţele Harghita şi Covasna. Căci dacă identitatea ursului este ungurească, bai mare va fi. Abia atunci să t