* Stadionul de Atletism, o bază sportivă cândva unică în ţară, pe care de-a lungul vremii s-au format campioni naţionali, balcanici şi mondiali, zace de ani de zile în paragină, la cheremul hoţilor, cerşetorilor şi haitelor de câini maidanezi * actul de "deces" a fost semnat în 1997, odată cu protocolul de predare din administrarea CSM în cea a LPS * deşi prin acest transfer s-a urmărit aducerea lui la standarde internaţionale, interesele, conjunctura politică, sărăcia şi nepăsarea l-au transformat într-un loc macabru * acum, municipalitatea a decis să se implice şi îşi doreşte, dacă nu să-i redea strălucirea promisă la sfârşitul anilor '90, măcar să transforme groapa de gunoi într-un loc cât de cât decent, de care să beneficieze sportivii, dar şi brăilenii iubitori de mişcare

Bălării, gunoaie, fiare vechi, grămezi de pietriş acoperite cu frunze moarte, clădiri în paragină transformate în latrine, hoituri, câini maidanezi, într-un cuvânt dezastru. Atât a mai rămas din ceea ce a fost Stadionul de Atletism: un tablou

macabru al unui loc în care, de-a lungul timpului, sute de tineri brăileni au făcut primii paşi spre performanţă. Tribuna, altădată arhiplină cu suporteri, a fost furată, porţile au dispărut şi ele, pista de alergări, ca de altfel întreaga suprafaţă a fostei baze sportive, este invadată de bălării şi de pomi înalţi. Iar la dezastrul acesta, de ani de zile, privesc neputincioşi sportivi, antrenori, suporteri, reprezentanţi ai cluburilor sportive, dar şi locuitorii urbei, pentru care Parcul Monument reprezintă un loc de promenadă.

Oare cum s-a ajuns aici? Cum a fost posibil ca o bază sportivă, pe care de-a lungul vremii s-au format campioni naţionali, balcanici şi mondiali, să fie lăsată să ajungă focar de infecţie şi adăpost pentru cerşetori şi maidanezi? Ei bine, răspunsul e tipic românesc: interesele, conjunctura poli