Până la urmă e capabil Guvernul Ponta să organizeze ceva, orice, fără să cadă urgent în ridicol?

Eşecul penibil al vânzării Oltchim începe să capete forma şi proporţiile circului de 52 de zile sfârşit cu ratarea lamentabilă a demiterii lui Traian Băsescu. Mascarada iscată de Dan Diaconescu de o săptămână a transformat în vodevil prima acţiune importantă a Guvernului Ponta, după referendum.

Remus Vulpescu, amfitrionul licitaţiei în care Dan Diaconescu a atins culmile audienţei, a dat din colţ în colţ duminică seară, la Naşul TV, când i s-a cerut să explice cum de a ajuns o persoană fizică să participe la vânzarea combinatului chimic. Iniţial a spus că legea îi interzicea să impună condiţii de participare, dar nu a indicat clar legea la care se referă. Apoi, câmd i s-a atras atenţia că nu există o astfel de lege, a explicat că putea impune condiţii, dar nu a dorit să facă asta din diverse motive mai mult sau mai puţin logice.

Luni, la prânz, prim-ministrul Victor Ponta a declarat pe un ton grav că Diaconescu nu are niciun ban, fără să explice cum de un individ fără bani a ajuns să câştige o licitaţie organizată de propriul guvern.

Situaţia începe să semene tot mai mult cu harababura de la referendum, când Guvernul nu era capabil să spună exact câţi alegători cu drept de vot sunt. În termeni fotbalistici, Ponta a centrat, a dat cu capul, a ratat cu poarta goală şi apoi a acuzat arbitrul pentru ratarea lui. Răspunderea uriaşă pentru eşecul demiterii lui Traian Băsescu a fost transferată, până la urmă, în cârca judecătorilor de la Curtea Constituţională, care au devenit ţapi ispăşitori pentru rateul politic al USL.

Este interesant de văzut pe cine va acuza Ponta pentru că Dan Diaconescu a parazitat mediatic licitaţia organizată de propriul guvern. Şi mai ales cum va explica celor 3.000 de angajaţi Oltchim că au ajuns fără voia lor figuranţi î