Este limpede că există timpuri în care disputa politică ajunge îngrijorător de jos. Şi atunci, ce este de făcut? Una dintre soluţii, cred, este să ne delimităm de atacurile la persoană. Altfel spus, să ne rezumăm la idei, principii, argumente.
Una dintre aceste idei a trecut aproape neobservată la noi - aceea a moţiunii constructive de cenzură. Căutând pe Internet, am descoperit doi parlamentari, unul de la Putere, altul de la Opoziţie, care au propus această formulă. Este vorba, aşadar, de o idee care nu este revendicată exclusiv de unii sau de alţii. Chiar şi aşa, dezbaterea publică în jurul său lipseşte.
Cred că formula moţiunii constructive de cenzură merită, totuşi, atenţie. Fie şi măcar din raţiuni teoretice. Acest gen de moţiune a fost inventat în Germania pentru a răspunde unei probleme structurale a unor regimuri parlamentare - instabilitatea Executivului.
Într-un regim parlamentar "obişnuit", Guvernul este în funcţie atât timp cât se bucură de încrederea unei majorităţi parlamentare. Când o pierde, Guvernul demisionează. Această pierdere a încrederii majorităţii se stabileşte în urma votării unei moţiuni de cenzură.
Până aici, nimic special. Doar că o ţară trebuie guvernată şi a doua zi după votul unei moţiuni de cenzură. De cine?
Aici este problema. O moţiune de cenzură "normală", pur negativă, nu face altceva decât să dea jos un Guvern. Însă nu spune nimic despre cine anume ar trebui să formeze următorul Guvern.
Desigur că în orice sistem parlamentar există alegeri. Dar ce facem dacă Guvernul a căzut înainte de termenul constituţional? O soluţie este ca o majoritate să caute un alt Prim-Ministru şi să voteze, aşadar, alt Guvern. Dar nu întotdeauna acest lucru este posibil. O majoritate de circumstanţă poate să dărâme un Guvern, dar asta nu înseamnă că aceeaşi majoritate va fi de acord cu un nou Cabinet şi un nou progr
