În curând va fi lansat un emoţionant roman de memorii al uneia dintre cele mai strălucitoare traducătoare care i-a tălmăcit în limba română pe cei mai mari scriitori portughezi: Micaela Ghiţescu. În volumul său „Între uitare şi memorie", autoarea povesteşte, printre altele, despre anii de detenţie comunistă, ea fiind arestată în adolescenţă pentru vina de a fi fost elevă a Liceului Francez din Bucureşti.

Micaela Ghiţescu s-a născut pe 18 iulie 1931, la Bucureşti. Este fiica Mariei Eliza (născută Papacostea), licenţiată în litere, şi a lui Constantin Ghiţescu, medic chirurg. În adolescenţă a fost arestată în cadrul celebrului „lot francez", format din eleve şi profesoare de la Liceul Francez. A ispăşit o condamnare politică de trei ani (1952-1955). Şi-a luat licenţa în filologie la Universitatea din Bucureşti în 1957; interzicându-i-se să profeseze în învăţământ, a fost, succesiv, muncitor calificat, traducător tehnic, documentarist într-un institut de cercetări farmaceutice, apoi redactor principal la Biblioteca Centrală Pedagogică. Din 2003 este redactor-şef al publicaţiei Memoria - revista gândirii arestate. A fost membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor şi preşedintele secţiei de traduceri a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. A publicat peste 80 de volume de traduceri din limbile portugheză, spaniolă, franceză, germană şi engleză, pentru care a fost răsplătită cu numeroase premii şi distincţii de către Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, USR, Socie tatea Limbii Portugheze din Lisabona, Institutul Camões, Institutul Brazilia - România.

Printre autorii traduşi se numără Fernão Mendes Pinto, Eça de Queiroz, Fernando Pessoa, Fernando Namora, Dinis Machado, Urbano Tavares Rodrigues, António Lobo Antunes, Rui Zink, Lidia Jorge, Erico Verissimo, Antonio Olinto etc. A tradus în limba portugheză din literatura română, a scris prefeţe, studii