Indiferent de propaganda care incearca sa ne inoculeze ideea ca regimul comunist a fost necontestat timp de jumatate de veac sau ca traiul sub dictatura a fost considerabil mai bun, faptele oamenilor care au trait in acele vremuri spun o cu totul alta poveste.
Regimul a supravietuit prin minciuni si disimulare, iar exponentii sai postdecembristi au infectat cu aceeasi fatarnicie noile generatii, care nu au avut ocazia sa simta pe propria piele ce insemna de fapt binele comunist.
Inca de la inceputul instaurarii regimului, romanii de rand si-au facut simtita impotrivirea fata de conducatorii impusi de Moscova.
Tratati cu ostilitate, comunistii nu au putut decat sa apeleze la represiuni si violente, cu speranta ca asa vor supune poporul. Insa, cu toate eforturile lor, nu au putut frange pe de-a intregul vointa de lupta a oamenilor.
Lupta pentru libertate nu se uita
Ne aflam in anul 1956, la sfarsitul lunii octombrie. Republica Ungara traieste convulsiile revolutiei.
Manifestatiile organizate de studenti unguri au raliat poporul. Dupa doar doua zile de proteste violente regimul comunist se prabuseste. In tara noastra autoritatile incepusera deja sa ia masuri pentru a preveni o eventuala rabufnire.
Regimul dictatorial este ingrijorat
Politica falimentara a lui Gheorghiu-Dej, reprimarile brutale ale politiei secrete cuplata cu parazitismul Uniunii Sovietice au creat nemultumiri grave in randul populatiei.
Furtul praticat de URSS in Romania prin sovromuri, prezenta trupelor sovietice si inrobirea tarii sub comunisti provocau insatisfactii profunde.
Studentii resimteau si ei nu doar apasarea sovietica, dar si flagelul saraciei care se instapanise in intreaga tara.
Situatia era deosebit de periculoasa in Timisoara unde vestile despre ceea ce se pe
