Alimentată de numeroasele informaţii eronate sau prost dozate de pe internet, de protecţia exagerată a părinţilor sau de anumite situaţii tragice prin care au trecut prietenii, ipohondria se manifestă simplu: te crezi tot timpul bolnav/ă şi orice ţi-ar spune medicii, tot simţi că e ceva în neregulă cu tine.

Ce este ipohondria

Conform celei de-a patra ediţii a Manualului pentru Diagnosticarea şi Clasificarea Tulburărilor Mentale, publicată de American Psychiatric Association, ipohondria reprezintă "preocuparea sau teama de-a avea o boală gravă, bazată pe interpretări greşite ale unuia sau a mai multor simptome ori semne corporale". De exemplu, un ipohondru căruia i se pare că scaunul arată mai ciudat într-o anume zi, va sări imediat cu gândul la cancer de colon.

Ipohondrii vor "doar" să se vindece

Cei urmăriţi de boli imaginare nu stau să tremure de frică, aşteptând apariţia inevitabilă a unei afecţiuni fatale. Nu vor să moară. Aşa că le dau târcoale constant doctorilor, cerând numeroase teste, reţete peste reţete şi orice mai cred ei că i-ar face bine.

Cei mai mari critici ai medicilor

Unii ipohondrii cer foarte multe analize şi, primind doar rezultate negative, încep să se îndoiască de priceperea doctorilor sau chiar a asistentelor care le-au luat sânge. Frustraţi că niciun medic nu le ia presupusa boală în serios, ipohondrii tind să-şi schimbe doctorul de familie mai des decât îşi schimbă Lady GaGa culoarea părului. Suferinzii de boli imaginare au impresia că nimeni nu înţelege cu adevărat gravitatea afecţiunii lor.

Specialişti în diagnostice false

În mod paradoxal, cea mai mare problemă a ipohondrilor este avalanşa de informaţii. Odată cu explozia de popularitate a internetului din ultimul deceniu, oamenii au început să caute online explicaţii pentru cele mai mici simptome, interpretându-le adesea nerealist şi în defav