În stilul binecunoscut, USL continuă revoluția culturală. Laboratorul predilect de creare a omului recent rămâne Institutul Cultural Român, proaspăt redenumit Institutul Cântarea României.
Întâi i s-au amputat fondurile și i s-a schimbat misiunea. Din exportator al culturii române, faimoasa ordonanță de urgență îl transforma în goarnă a românității pentru concetățenii noștri de peste hotare – aceiași pe care, o lună mai târziu, USL se străduia să-i elimine de pe listele electorale permanente.
Cu un drum, ICR a fost mutat din subordinea – simbolică – a Administrației Prezidențiale în cea – reală – a Senatului, pentru a fi depolitizat. Nimic mai logic. Doar „băsiștii” răuvoitori ar putea crede că numirea ca președinte ICR a unui membru al Biroului Politic Central al PNL poate echivala cu politizarea ICR. În aceeași logică, domnul Puiu Hașotti și colegii săi liberali, care se arătau indignați că Horia Patapievici nu s-a prezentat în poziție de drepți în fața comisiei de cultură a Senatului la prima strigare, au găsit firesc faptul că domnul Marga n-a catadicsit să-și întrerupă sejurul german pentru a fi audiat în aceeași comisie.
Numit președinte în lipsă, domnul Marga suplinește acum prin binecunoscutul său dinamism acea absență inaugurală. În doar câteva zile, ne-a informat că ICR va deveni o nouă uniune de creație, că va promova știința și „valorile consacrate”, renunțând la „experimente”. Sergiu Nicolaescu, Stela Popescu și Răzvan Theodorescu pot răsufla ușurați. S-a zis cu arta contemporană, cu jazz-ul, cu Ada Milea, cu muzica țigănească, cu Purcărete, Puiu sau Mungiu. Înapoi la clasici, cum mă îndemna într-un platou de televiziune, în spiritul cunoștințelor literare păstrate din liceu, ilustrul Florentin Gust. Marile minți se întâlnesc… în USL.
Această nouă, admirabilă misiune de românizare, de revenire la clasici și de promovare a realiză
