Nu vreau sub nicio formă să mă alătur corului de „procurori" ai lui Dan Diaconescu.
Sigur, e foarte greu să crezi în bunele intenţii ale „domnului Dan", aşa cum i se adresează, cu simpatie, oteviştii vremurilor din urmă.
Dar cauza existenţei sale politice trebuie căutată în altă parte decât în presupusele neputinţe intelectuale manifestate de o parte a electoratului românesc. Autorii „domnului Dan" se ascund în actuala clasă politică şi nu sunt fundamental diferiţi de produsul lor. Ba aş spune că „domnu' Dan" e mai isteţ decât mulţi dintre cei care se grăbesc să-l înfiereze. Omul ştie să profite de sărăcia şi disperarea care au năpădit România, mai ceva ca în prima parte a anilor '90.
Însă nu despre asta voiam să vă povestesc astăzi, ci despre o mostră de normalitate. În unul dintre cele mai mari şi mai aglomerate oraşe ale Canadei, Montreal, viaţa se trăieşte complet diferit de modul în care suntem noi obişnuiţi. Nimeni nu ţipă la locul de muncă, nu scuipă pe stradă, nu claxonează aiurea în trafic, iar în parcuri şi pe alei nu rişti să calci în excremente canine. Şi încă o chestiune relevantă: cetăţenii nu înghit exagerări şi neadevăruri ale politicienilor - „bullshit"-uri, cum se zice pe aici. Pe scurt, toată lumea respectă un set de reguli bine stabilit şi nimeni nu încearcă să-şi fraierească semenii la tot pasul. Bineînţeles că nici aici nu-i Raiul pe pământ, însă raportul dintre bune şi rele este net favorabil primelor. O situaţie care cred că ar fi degenerat, la Bucureşti, într-o încăierare generală s-a petrecut acum câteva zile într-un mare magazin de mobilă din Montreal. Sistemul electronic de plată al magazinului (prezent şi pe piaţa românească, în paranteză fie spus) a căzut timp de o oră şi jumătate. Nu se mai putea plăti cu cardul, şi nici cash la multe dintre casele de marcat, iar rândurile de cărucioare cu articole de mobilier