Este titlul unui film celebru din arhiva de aur a cinematografiei mondiale. Un sportiv caruia i s-au pus uriase piedici si impotriva caruia a fost exercitata presiune morala pentru a renunta isi continua frenetic cursa si, atunci cand in mod clar este castigator, abandoneaza. Chiar inainte de finish. Nu-mi ramane decat sa sper ca situatia lui Dan Diaconescu versus Oltchim e diferita. Pentru ca, altfel, si aceasta privatizare se va inscrie in seria neagra a celor 11.000 care au esuat in Romania post-Ceausescu. Dar daca Dan Diaconescu nu va face fata acestei provocari sau daca, Doamne fereste, joaca la cacealma, atunci suntem obligati sa analizam intreaga situatie si din aceasta perspectiva. Cine, ce si cat pierde?
In esenta, in eventualitatea in care Dan Diaconescu nu reuseste sa plateasca, in urmatoarele zece zile, 45 milioane euro, el pierde, in primul rand, garantia. O garantie de circa 200.000 euro. In schimbul ei, s-a aflat in prim-planul vietii politice atat saptamana trecuta, asa cum probabil se va afla si in aceasta saptamana. Pretul, insa, nu se reduce doar la atat. Daca blufeaza, Dan Diaconescu pierde infinit mai mult decat garantia. Isi pierde credibilitatea, atat cea deja castigata intr-un important segment electoral, reprezentand 15-20 la suta din populatie, cat si potentialul de a mai obtine si un electorat suplimentar. Un electorat care a devenit vizibil prin diferenta de 2-3 milioane de cetateni care au votat la referendumul de demitere a lui Traian Basescu dar nu si in favoarea USL la alegerile locale. In cazul esuarii privatizarii Oltchim din vina sa, Dan Diaconescu va reprezenta cea mai scurta si spectaculoasa prabusire electorala din ultimii 20 de ani, dupa o ascensiune la fel de scurta si spectaculoasa. Ii va fi probabil cu neputinta ca, in mod plauzibil, sa arunce responsabilitatea pe umerii Guvernului.
Si nici nu este important in
