O parte din restructurările din ultimii doi-trei ani din sistemul privat nu au fost făcute doar pentru că au scăzut drastic afacerile companiilor sau pentru că acţionarii voiau

să-şi menţină marja de profitabilitate intactă. Unele companii - în special multinaţionale - au plătit zeci sau chiar sute de mii de euro unor consultanţi în management pentru a da afară oamenii a căror activitate nu se mai justifica, derulând aşa-numitele procese de "eficientizare" sau "optimizare".

Cu toate acestea, încă mai există în corporaţii angajaţi care nu-şi găsesc menirea, dar care sunt totuşi ţinuţi în companie, deşi ceea ce fac (sau nu fac) nu intră tocmai în atribuţiile jobului pentru care au fost iniţial angajaţi. "Birocraţia internă maschează cu succes pe unii manageri traşi pe dreapta sau rămaşi fără obiect de activitate. Ce rol mai are directorul de vânzări într-o firmă de leasing care nu mai finanţează şi, deci, nu mai face vânzări? S-a transformat într-un plimbător de hârtii, mai nou, el reface procedurile companiei, în lipsa altui obiect de activitate. Are un job-fantomă, însă încă e în stare de negare. El întreţine o ierarhie croită pentru vremurile bune (2004 - 2008), pentru a cărei reorganizare încă n-a venit scadenţa", spune un consultant care a lucrat anterior ca director într-o firmă de leasing. Consultantul spune că există în continuare în companii joburi fără de care compania o duce chiar mai bine, însă marjele permit încă suportarea acestora. Pe de altă parte, în unele cazuri se mai întâlnesc şi joburi cu titulaturi forţate, create pentru a introduce în organizaţie o "pilă". Se întâmplă uneori ca restructurarea făcută de companie pe considerente economice cu scopul eficientizării să genereze costuri mai mari. "Am lucrat la o companie în care s-a restructurat o întreagă divizie, care avea 120 de angajaţi, iar fiecare manager de departament avea sarcin