Obiectul disputei îl constituie un mic arhipelag nelocuit, dar interesele geostrategice, resentimentele istorice şi jocurile politice au adus cei doi giganţi ai Asiei într-o confruntare tensionată pe care niciunul nu pare capabil să o controleze şi care riscă să degenereze într-un conflict deschis.

China are o problemă: spaţiul sau, mai exact, lipsa lui. Cea mai mare ţară din lume,a doua economie mondială (prima, în zece ani) şi o putere militară în devenire, China începe să se simtă încorsetată în spaţiul geografic şi geopolitic pe care îl ocupă şi, asemeni altor mari puteri în ascensiune din istorie, încearcă să-şi extindă influenţa pe seama puterilor învecinate. Beijing-ul ştie că dacă vrea să fie acceptat ca un actor global atunci trebuie să devină o putere maritimă semnificativă în Pacific, unde se prevede că se va muta centrul de greutate al lumii în secolul al 21-lea.

Drumul Chinei spre Pacific trece prin sud-estul Asiei, printr-o centură formată din Japonia, Taiwan, Filipine, Indonezia şi, mai la sud, Australia, ţări care au o trăsătură comună: toate sunt aliate fidele ale Statelor Unite ale Americii. Această centură de siguranţă americană nu este însă la fel de puternică peste tot. Între arhipelagul nipon şi Filipine există un spaţiu relativ liber, pe care China l-ar putea folosi nestingherită drept coridor de trecere spre Pacific dacă reunificarea cu Taiwanul se va produce într-un fel sau altul. Şi, mai ales, dacă va reuşi să controleze câteva grupuri de insule ce îi stau în drum şi care acum se află sub controlul Japoniei, cel mai important aliat american în regiune. Unul dintre aceste grupuri de insule este şi arhipelagul Senkaku, cinci insuliţe uitate, până nu de mult, de timp, care au devenit în ultimele săptămâni cel mai aprins loc de pe planetă.

„Să le dăm o bombă"

Atât de aprins încât un ziar chinez a scris nici mai m