Taraboiul urias legat de privatizarea esuata sau nu a Oltchim, dincolo de conotatiile economice, sociale, juridice si politice, are cel putin sase necunoscute. Acestea creeaza starea de suspans. De neliniste. Doar raspunsul la cele sase intrebari este de natura sa ne ajute sa dam o prognoza exacta. Sa castigam pariul. Sa putem spune, inca de azi, cine iese cu fata curata din aceasta afacere si cine iese sifonat. Care va fi scorul final al lui Dan Diaconescu? Care va fi scorul Guvernului? Se alege sau nu cu ceva PDL?
Prima necunoscuta este cheia de bolta a esecului sau succesului operatiunii de privatizare. Faimoasa conversie a datoriilor in actiuni. Ce inseamna asta? Atunci cand vinzi o societate, o vinzi la pachet. Cu active si pasive. Cumparatorul isi face socotelile si decide sa plateasca pretul. Dupa care el devine nu un actionar oarecare, ci actionarul care dispune de toate deciziile. Pentru ca numai astfel isi poate scoate investitia si profitul. La Oltchim, acest lucru nu a fost pana in prezent posibil. De ce? Pentru ca sub ministeriatul la Finante a lui Sebastian Vladescu, aici a aparut un actionar concurent si ostil. Faimoasa societate PCC SE. Poloneza dar cu sediul in Germania. In paranteza fie spus, daca ar deveni proprietar si daca nu ar vinde la fier vechi combinatul si daca Oltchim ar ajunge, intr-o buna zi, sa faca profit, intrucat sediul societatii este in Germania, PCC SE nu va plati statului roman niciun impozit pe profit. Numai ca nu aceasta este intentia PCC SE. Ci aceea de a-si distruge concurentul est-european. In favoarea propriului combinat mai mic.
PCC SE s-a dovedit a fi nu numai un concurent neloial, ci si ostil. Intre altele, el a refuzat orice fel de proiecte de reorganizare la Oltchim si, mai mult decat atat, a reclamat statul roman la Comisia Europeana, unde a fost nevoie de mai bine de doi ani pentru a fi dat acordul de
