Viata noastra-i o poveste, pe care pe care o putem rescrie, dar rescrierea aceasta-i un proces, care incepe in gandurile noastre. Un gand se scrie automat, fie ca stim sau nu stim, in inconstientul nostru. O idee se scrie automat in noi. Ceea ce gandim despre altii estre scris in aceasta uriasa, infinita carte a vietii, care suntem noi insine. La nivel constient gandim, la nivel inconstient inregistram ceea ce am gandit. Lumea interioara a unei fiinte este, in fapt, o lume scrisa de fiinta insasi, o lume scrisa precum a fost perceputa. Lumea scrisa in inconstient continua sa vibreze, sa pulseze, sa existe si sa atraga in experienta imediata acele lucruri pe care le-am perceput ca fiind reale. Bune sau rele, frumoase sau urate, infricosatoare sau demne de critica, lucrurile lumii, evenimentele, oamenii, tot ce ne trezeste o emotie, ne atrage sau ne respinge creaza povestea noastra personala. Perceptiile uitate, reprimate, negate sau neplacute, ca si cele pline de iubire rasar in viata de zi cu zi, se intrupeaza in oamenii pe care-i intalnim ca din intamplare, in evenimentele vietii, care par si ele intamplatoare!
Lumea constiintei fiecaruia dintre noi ne inconjoara, ne sta aproape, ne surade in tot ce ne emotioneaza. In relatia cu aparent puternica lume reala, in relatia cu experientele vietii, oricat de dureroase sau de frumoase ar fi ele, ceea ce gandim si am gandit vreodata se iveste spontan, obligatoriu, in acelasi timp, in constiinta. Viata ne obliga sa ne vedem pe noi insine asa cum suntem in interior, chiar daca am uitat. Adevarul este cel despre care ne-a vorbit Isus; 'nimic nu ramane ascuns', chiar daca ascundem sau mintim, in speranta ca ascunsul exista. Asa cum 'ploaia picura peste cei buni si peste cei rai', cum soarele nu-i interesat de judecatile umane despre bine si rau, constiinta inregistreaza fara partinire, in mod precis si fara judecata,
