Intoarcerea agentului electoral secret. Cazul Oltchim mi-a adus aminte de tumultosii ani '90. Atunci, in mai putin de o decada, romanii puneau pe butuci aproape intreaga industrie nationala. Au participat la frenezia distrugerii toti: clasa politica, clasa proletara si clasa electorala. In faliment, nu exista victime inocente. Schema anihilarii unei intreprinderi socialiste era simpla: un investitor aparut din ceata sau inventat pe loc, in biroul cel mai mare, cumpara/prelua pe doi lei o megauzina (nu intotdeauna cu probleme), la pachet cu cateva mii de muncitori harnici, condusi de un lider sindical integru si sfatuiti de vreo-doi trei politicieni dedicati. Urma devalizarea, incheiata cu anuntul lacrimogen potrivit caruia, in pofida eforturilor prometeice ale tuturor celor implicati, fabrica nu mai putea fi salvata. Intre timp, in imprejurimi, se iveau vile bengoase locuite de magistrati, parlamentari, securisti, directori dar si de vreo doi-trei proletari cu spirit de initiativa. Desi, ulterior, ieseau la suprafata ilegalitati criminale (chiar la propriu, uneori) in legatura cu procesul privatizarii, nimeni nu patea nimic. Putinele exceptii sunt evident exceptii. Asa s-au nascut multe cariere politico-economice de grandios succes. E ciudat cum de Combinatul Oltchim a rezistat pana azi. E posibil ca handbalul sa fi jucat un rol mult mai important in supravietuirea intreprinderii decat credem noi acum. Poate ca excelentele fete de la Chimistul (Oltchim) au transferat societatii, de-a lungul timpului, un capital de imagine net superior bugetului (frumusel) pe care l-au avut la dispozitie. Oricum, privatizarea Combinatului se anunta una cu multe surprize. Cum inca nu s-a descoperit formula magica care-ti permite sa muncesti ca in comunism spre a fi platit ca in capitalism, pe (unii dintre) salariatii de acolo ii asteapta zile negre. Parasutarea lui Dan Diaconescu in pe