- Social - nr. 186 / 25 Septembrie, 2012 Prin anii ’80, nu era vara sa nu mergem la mare 10-12 zile. Era un "lux” pe care si-l permitea marea majoritate a romanilor, chiar si pe la sfarsitul anilor ’80, cand se stransese drastic surubul pe la noi. In vara lui 1984, eu si Maia am plecat la Neptun cu doua bilete prin sindicat, pe 12 zile. Costul biletelor si cheltuielile cu "dicstractiile” de la malul marii nu ne afecta aproape deloc bugetul familiei! Plateam biletele din banii de concediu iar cand ne-ntorceam acasa, la prima chenzina ne redresam cu banii. Azi, sunt familii de romani care-si petrec concedii in locatii exotice, la mii de kilometri de Romania, sunt foarte multi romani care vin pe litoralul romanesc (unii, saptamanal) unde "sparg” mici averi, facute peste noapte, nu se stie cum, si mai e o categorie, cu voia dumneavoastra, ultima pe lista, familii de romani care doar isi doresc un concediu, macar pe litoralul romanesc, sa zicem. Dorinta acestora nu depaseste pragul oniricului ! Poti visa la cateva zile la mare, cu copiii, cu familia, te poti rasfata in vis cu orice distractie vrei, cheltuind ca un mic nabab, dar realitatile financiareconomice te trezesc din visul pufos ! De pe teritoriul virtual al nisipului catifelat de la malul marii ajungi in jungla, in hatisul grijilor reale si zilnice! Renunti la binemeritatul, necesarul concediu anual. Un calcul simplu iti spune ca daca totusi, te aventurezi, cand te-ntorci acasa te trezesti cu banii cheltuiti pe mai nimic, si, mai ales, cu perspectiva stresanta ca nu vei reusi sa te redresezi financiar mai devreme de un an! Cum spuneam, pe la sfarsitul lui iunie 1984 ne aflam in statiunea Neptun, la hotelul Neptun, unde trageau cam toti muresenii. Intr-o seara, dupa o plimbare pe jos de la un cap la altul al statiunii, ne-am asezat pe o banca. Se facuse noapte, deja. Era o noapte senina, marea nu era chiar la doi