"In larma maraitoare a mancatorilor de tara au pornit alegerile, alegeri salbatice si ticaloase, ca si cand politicienii celor trei partide (Liberal, Conservator, Tachist - grupare conservatoare condusa de Tache Ionescu, nn MD), parca anume s-au pus pe atata: sa ne pregateasca noua - unui neam intreg, ceasul din urma" (Solia, anul II, nr.7, 1912). Politica se facea cu pasiune, daruire si interes la inceput de veac XX. Se cheltuia multa energie in aceasta materie, se consacrau ori se risipeau talente, iar filosoful C.Raduleascu Motru lansa chiar in acei ani un serios semnal de alarma, in celebrul sau eseu Cultura romana si politicianismul. Degradarea politicianista, adica demagogia, lichelismul si fripturismul (termen elegant si savuros care vitupera o veche si intratabila maladie a politicii noastre, consacrata astazi sub numele sibilinic de „migratie politica") antrenase in valmasagul ei totul in cale. Se trageau serioase semnale de alarma cu privire la viciile politicianismului, dar cine sa le ia in seama? Noii veniti pe scena politica, precum nationalistii lui N.Iorga, erau indreptatiti sa se delimiteze de viciile ei si sa castige adeziunea multimilor. Dar acestea erau tinute departe de scena politica, datorita votului cenzitar, pe colegii, care facea distinctie neta intre cei cu avere si cei fara, intre cei instruiti si cei neinstruiti. Taranii din colegiul al III-lea, spre exemplu, votau delegati, care la randul lor votau reprezentantii in Parlament. Incurcata afacere, ce nu-si va gasi rezolvarea decat dupa Razboiul Reintregirii, cand cu votul universal si rasplata pentru sacrificiile facute de armata de tarani. Partidul lui Iorga a repus chestiunea taraneasca in dezbatere publica si a acuzat lipsa de imaginatie a partidelor istorice, ce nu pareau sa fi invatat ceva din lectia amara a lui 1907. Carturarul doar isi facuse intrarea pe scena politica prin celebrul