În ultimele zile, practic, întreaga lume islamică – de la ţări nord-africane şi până în Indonezia – este cuprinsă de un nou val de acţiuni antiamericane (şi, în sens mai larg, antioccidentale). Ceea ce a catalizat dezlănţuirea mulţimilor care iau acum cu asalt ambasade, ard drapele ale SUA şi răcnesc cu multă patimă „Moarte Americii!“ este un film iresponsabil şi obscen, produs în SUA de persoane private şi care îl prezintă pe profetul Mohamed drept fiind un fel de colecţie ambulantă de vicii.

Întâmplările care zguduie acum lumea mu­sulmană conţin două straturi distincte: cel al amănuntelor, care-s puţin relevante pe termen lung; şi acela al pattern-urilor de gândire perene, care stau la baza unor acţiuni foarte diverse, de la simple mar­şuri de protest şi până la episoade de o violenţă ex­tremă. Acest din urmă strat este cel care ne preocupă în mod special, fiindcă l-am mai văzut manifestându-se şi în alte ocazii şi, cu ma­ximă probabilitate, îl vom vedea catalizând acţiuni co­lective şi în anii ce vin.

Există de multă vreme, în diverse regiuni ale Orientului Mijlociu, un puternic curent antiamerican. Acesta este, în primul rând, cu un set de idei semnificativ mai con­sistent decât pornirile antiamericane din Europa, de exemplu. Dar nu vorbim doar despre deosebiri serioase în ceea ce priveşte intensitatea, ci şi despre moduri vădit diferite de articulare a ideilor anti­americane, idei care se manifestă cu forţă şi practic fără oprire. În regiuni mari din lu­mea islamică, o parte importantă a fi­lo­nului de gândire antiamerican se su­pra­pu­ne peste un refuz sistematic de a accepta sistemul de gândire occidental modern, cu determinările şi consecinţele sale. Acest re­fuz este, în destule ocazii, şi unul dintre ingredientele de seamă care compun di­verse ideologii naţionale care s-au dez­voltat, începând din secolul al XIX-lea, în Orientul Mijlociu e