Scenariul coabitării ar fi cel mai probabil, dacă ne bazăm pe raţionalitatea actorilor politici, ceea ce s-a dovedit o greşeală în ultimul timp. Asta nu înseamnă însă că nu rămâne unul posibil.

Majoritatea analiştilor vieţii noastre politice au ajuns la concluzia că, în actualul context, coabitarea preşedintelui cu actualul prim-mi­nistru este cvasiimposibilă. Cred însă că sun­tem obligaţi să ne legăm spe­ranţele de minuscula portiţă lăsată de acest „cvasi“, altfel ne aşteaptă, după alegerile par­lamentare, o criză politică mai gravă decât cea din vară. În acest sens, analiza pare simplă: USL are toate şansele să pretindă numirea pri­mu­lui-ministru, iar acesta va fi preşedintele PSD, deci tot Vic­tor Ponta. Refuzul unei astfel de nominalizări ar duce la o nouă suspendare şi, chiar dacă demiterea se va lovi de obiecţiile Curţii Cons­ti­tuţionale, va fi timp pentru nominalizarea pri­mului-ministru de către un preşedinte in­terimar. Scenariul acestui ipotetic refuz este, deci, contraproductiv pentru toţi actorii po­litici, ca să nu mai vorbim de interesul ge­ne­ral. În plus, neexperimentatul prim-mi­nistru va fi presat de o parte importantă a PSD să nu mai jongleze pe marginea prăpastiei cu statul de drept. O nouă nominalizare a pre­mi­e­rului Ponta este aşadar mult mai probabilă de­cât pare azi, ceea ce nu garantează in­tra­rea într-o coabitare normală, dar deschide pers­pectiva unei normalizări. Aceasta nu va putea interveni însă decât după 9 decembrie, pentru că atât Traian Băsescu, cât şi Victor Ponta nu vor să recunoască măsura în care sunt pri­zo­ni­erii propriei lor funcţii în stat.

Ce înseamnă o coabitare „nor­mală“? Semiprezidenţialismul francez ne arată limpede că în această perioadă regimul devine temporar unul de tip parlamentar, cu un prim-mi­nistru puternic, dar şefului sta­tului îi sunt respectate cu stricteţe atribuţiile. Coabitarea nu