Începutul bun de sezon al roș-albaștrilor dă aripi suporterilor. Cu toate acestea, majoritatea din ei sunt precauți. Echipele mari abia acum încep să dea piept cu Steaua, iar oboseala își poate face oricând loc.
Entuziasmul persistă, dar cota sa oscilează de la minut la minut. Național Arena nu s-a umplut la meciul cu Rapid, dar peste 43.000 de suflete au venit să-și susțină favoriții. O cifră astronomică pentru oricare alta dintre participantele Ligii I.
Încrederea în echipă e mare, iar încurajările încep încă dinaintea intrării acestora pe gazon. Suporterii își încep propriul joc în tribune, iar steliștii, prin bannere bine gândite și puse la punct, își ironizează adversarii, demonstrând încă o dată că știau totul despre planul lor cu acele cruci pe tricouri.
Vine și fluierul de start al partidei, nu înainte ca jucătorii să-și arate susținerea pentru și Ienei. Spectacolul începe în tribune, iar pe teren ratările se țin scai de echipa noastră. Printre mesaje ironice, scandări și aplauze, timpul trece repede, iar pauza își face apariția. Partea secundă a debutat în forță, iar intrarea lui Adi Popa a ridicat în picioare întregul stadion. Ultimele 50 de minute ale meciului au aparținut unei singure echipe, în timp ce, cealaltă încerca din ce în ce mai mult gazonul prin căderi și simulări care mai de care mai rușionoase.
Dar în fotbal există și dreptate, iar Bourceanu a demonstrat-o aseară. Ce poate fi mai dulce decât o victorie în ultima secundă în fața unei echipe care a avut două obiective: să tragă de timp și să se tăvălească pe jos?
Stadionul a erupt, bucuria și-a făcut loc atunci când nimeni nu se mai aștepta iar fericirea simțită de cele 43.000 de suflete nu poate fi descrisă în cuvinte. Ea trebuie văzută, simțită.
Dincolo de cele 3 puncte, cel mai mare câștig este încredere. Încrederea că aceasta este echipa care va scr
