actul I
o mansardă deschisă non stop
geamuri cu nori
adormitul nu doarme numără
începe al treilea război mondial
după cortina noului teatru
unde bătrânul paris
urlă ca un disperat
„sunt cel mai frumos“
şi tu vierme mic
creşti la mine-n burtă
când o să faci nouă luni
între placi şi pleci
cine ştie ce face un cuvânt
noaptea în somn
între placi şi pleci
două porţii de var răsturnat
aşa a început dimineaţa la viena
cu un picior de lemn
care sare şotronul
bicicleta bătrânului siegmund
unii se duc la plajă
unii descarcă baloturi de bumbac
trotuarul schelălăie când trece
bicicleta bătrânului siegmund
gulerul apretat şi nările arcuite
eşti un câine lup veritabil i-am spus
vezi aici sub berggasse
miliarde de cârtiţe sapă
s-ajungă ’ntr-un vârf neştiut
„se jertfesc pentru patrie
cos fără nod“ mi-a răspuns
vorbea cu pământul
guri răsturnate
din care se scurge uleiul
almosnino mi-a spus că numele lui
seamănă cu un măslin
şi-a pus faţa cu gura-n jos
să nu se vadă că plânge
vorbea cu pământul ştii
mă gândeam să-ţi desenez
cu un băţ doi ochi
şi măcar o ureche mă auzi?
nu sunt la viena aici se forează
canalul e-aproape n-ai cum să ştii
dunărea îşi vede de drum
„pot să v-ajut cu ceva?“
domnul din viena are ochi căprui
copilul taie râma cu lopăţica
nici un strop de sânge pe pod
dunărea îşi vede de drum
domnul din viena a împrumutat ochi albaştri
de la doamna din frankfurt
„nu dau bani la cerşetori!“
cum beau ei seara din acelaşi râu
cum se iartă cum se spală ei
