De când şi-a adjudecat combinatul de la Râmnicu-Vâlcea, Dan Diaconescu a câştigat câteva ore bune de somn.

OTV continuă zilele astea să facă audienţă şi fără carnea şi oasele patronului în studio, ci preluând pur şi simplu emisiunile în care DD apare la celelate televiziuni de ştiri, în calitatea sa nouă de investitor strategic, sau redifuzând continuu emisiunile de la televiziunile cu profil economic, în care jurnalişti de business şi specialişti în privatizare, insolvenţă şi fuziuni între corporaţii caută, fără succes, explicaţii rezonabile la erorile colosale făcute de statul român în cazul Oltchim.

Dar pentru ca Dan Diaconescu să îşi permită un supliment odihnitor de somn nocturn, a fost imperios necesar somnul raţiunii unui întreg guvern şi, dat fiind inclusiv succesul culturii de tip OTV, al unei bune părţi a naţiunii.

Nu are sens să mai reluăm aici de ce viitorul combinatului Oltchim, după privatizarea à la Ponta, Chiţoiu, Vulpescu şi DD, a intrat definitiv în ceaţă, fapt pentru care muncitorii, tehnicienii şi inginerii de acolo au, acum mai mult ca niciodată, toate motivele să intre în panică atunci când se gândesc la viitor.

Nici pe orizontală nu se va lăsa fără daune. Odată cu prăbuşirea Oltchim, mai multe exploatări care furnizau combinatului materie primă vor rămâne fără contractele respective, iar ecourile dezastrului pe care îl girează autoriităţile se vor face simţite inclusiv în deficitul comercial al României, care va spori, dat fiind faptul că produsele Oltchim erau destinate, în mare parte, exportului.

E cât se poate de evident că la Râmnicu Vâlcea şi în zonă bomba socială a fost amorsată. Dar şi mai grav este faptul că nimeni nu va chema geniştii să rezolve problema. Pentru că nimeni nu are, în acest moment, interesul să o facă. Am să încerc să şi explic de ce.

La momentul septembrie 2012, problema Oltchim nu mai